“Daca te schimbi tu, ma voi schimba si eu!”
May 25th, 2008 by Gabriel_DinuVorbeam cu un client acum cateva zile despre relatia lui cu sotia si as vrea sa scriu aici, pe blog, despre un fenomen foarte des intalnit in relatiile de cuplu. Este vorba despre reactia unuia dintre parteneri in momentul in care i se aduce o acuza. Ce simte cineva cand i se face un repros? Cel mai des, acea persoana va simti revolta, va simti ca este nedreptatita sau se va simti vinovata. Negative sentimente!!! Sigur, nimeni nu isi doreste sa le simta, iar daca asta se intampla, ar prefera sa dureze cat mai putin. Astfel incat, de multe ori, reactia este aceea de a arunca pisica in curtea celuilalt: ” Dar la tine nu te uiti? Tu de ce nu te schimbi? Ai uitat ce-ai facut ieri?” etc. In acest caz, persoana care a adus primul repros va deveni defensiva si, foarte posibil, ofensiva, aruncand alte si alte reprosuri. Vi se pare familiara situatia? Daca nu, jos palaria! Va admir! Daca da, imi pare rau! Stiu ca e greu. Insa nu va pierdeti speranta! Exista cateva indicatii care va pot ajuta sa scapati de aceste certuri inutile si pline de negativism. O sa va spun eu cateva, insa as aprecia daca ati completa voi cu altele, stiute din propria experienta sau observate la alte persoane. Primul pas consta in a analiza reprosul care v-a fost facut. Nu va grabiti. In cazul in care considerati ca este adevarat, gasiti-va curajul si recunoasteti acest lucru. O sa ramaneti uimiti de reactia partenerului. Apoi, intrebati-va partenerul daca are sugestii pe care vrea sa vi le dea, astfel incat sa va indreptati comportamentul. Ganditi-va si voi la astfel de solutii si alegeti una care vi se pare buna. Consultati-va cu partenerul. O sa-i placa. Daca vi se pare prea greu sa va schimbati comportamentul reprosat, explicati-i partenerului de ce faceti acel lucru si cat de mult inseamna pt. voi. In cel mai rau caz, negociati frecventa acelui cmportament si incercati sa va tineti de cuvant, pe cat posibil. Sigur, poate aceste indicatii nu se potrivesc tuturor reprosurilor posibile, insa va puteti folosi inteligenta si imaginatia si sa adaptati aceste sfaturi, astfel incat sa va foloseasca in toate cazurile. O alta sugestie ar fi ca, in cazul in care considerati ca reprosul nu este adevarat, sa cereti lamuriri de la partener: ce anume l-a facut sa creada acel lucru pe care v-il reproseaza?; in ce masura il/o deranjeaza?; exista posibilitatea sa se fi inselat? In continuare, ar fi foarte multe sugestii, insa va las sa le scrieti voi mai departe, nu inainte de a va analiza relatiile cu cei din jur. Va urez succes!
Says:
inteligenta tema…dar greu de rezolvat…eu cred k fiecare se schimba un pik cate in pik in fiecare zi..mai ales dk e motivat …Dar ce te faci cand …te schimbi..te tot schimbi..si degeaba…k desi faci atatea eforturi in a te intelege…cel de langa tine tot egoist e…dar CERE de la tine TOT…si-ti mai si reproseaza k esti rece si nu dai TOT ce poti…desi nu face niciun efort sa daruiasca si el ceva…iti km trece sa te schimbi mereu…in timp nu mai de ce sa te schimbi…
May 25th, 2008 at 5:25 pmSays:
*k desi faci atatea eforturi in a-l intelege ( am editat gresit…srry)
May 25th, 2008 at 5:28 pmSays:
Draga Geronimo,
Da-mi voie sa te felicit pentru faptul ca faci eforturi in numele dragostei si al relatiei. Ar trebui sa fim cu totii constienti de faptul ca o relatie nu poate fi armonioasa fara eforturi sustinute din partea celor doi.
In ce priveste situatia ta, as vrea sa-ti aduc in atentie idea ca o relatie functioneaza ca o negociere, chiar daca stiu ca poate suna putin cinic. Oferi celuilalt, din inima, din dragoste, dar ai si tu nevoie de ceva de la el. Primul si cel mai important pas este de a cere. Spune-i ce simti, asculta-l si pe el si cere-i si tu ceva, orice consideri tu ca ai nevoie. Incearca sa-i ceri ceva cat mai clar, mai concret si nu te astepta sa iti ofere acel lucru perfect din prima sau tot timpul. Insa, in schimbul eforturilor tale( chiar daca nu este nevoie sa pui problema neaparat in acest mod), ai nevoie de ceva din partea lui. Al doi-lea pas, care este la fel de important ca si primul, este modul in care ii ceri ceea ce tu ai nevoie. O poti cere in 3 feluri diferite. N-o sa ti le spun eu, ci te voi ruga pe tine sa incerci sa-ti dai seama cum ar fi cel mai potrivit mod in care sa-i ceri un lucru si poate ne spui si cum o faceai pana acum
Succes si sper sa se implice in acest post si alte persoane!
Gabi_Confident
).
May 25th, 2008 at 8:46 pmP.S.: Daca vrei cat mai multe pareri si doresti o analiza amanuntita a situatiei tale, stii ce ai de facut: trimite-mi un mail pe adresa gabidinu2000@yahoo.com si vom face o editie a emisiunii “Confidential” numai despre ce ne dezvalui in mail( acest lucru este valabil pentru toate persoanele care doresc sa fie ” eroii” emisiunii
Says:
Foarte utile sfaturile gabi. Asta e marea problema a oamenilor… atunci cand li se face un repros.. se ataca imediat.. neanalizand situatia.. si punandu-si intrebarea : “de ce mi-a reprosat asta? ce-am facut? “
May 26th, 2008 at 7:13 pmSays:
Vreau sa va povestesc ceva… Aveam o vecina, o femeie minunata, plina de energie, si, desi in varsta, aceasta doamna facea tot ce ii statea in putinta ca in casa dansei sa gasesti mereu curatenie, mancare si caldura . Chiar daca uneori “cicalitoare” pot sa garantez ca de la dansa plecai cu sufletul mai liber. La 16 ani , s-a casatorit dupa moda vremii cu un baiat mai mare cu 10 ani. Intotdeauna imi spunea ca dansul i-a mancat viata. Vorbeau atat de putin … erau casatoriti de 62 de ani si niciodata nu i-am vazut impreuna pe strada … Doamna Badescu se plangea mereu ca nu ii aduce vara un pepene sau o floare , va numai dansa face cumparaturile si toate treburile si dansul asteapta doar sa i se puna masa. Nu era tocmai asa … dansul asa cum stia incerca… si uneori reusea … intr-adevar avea o oarecare doza de egoism, dar este un om minunat. Din pacate , toata viata s-au certat , s-au insultat… Azi (28-05-2008) scumpa doamna s-a dus , femeia minunata de la care am invatat atatea , doamna aceea care m-a invatat sa gatesc , sa ma port , mai pe scurt m-a invatat sa fiu. Ma distra ca de cate ori mergeam la dansa imi spunea : “Catalina mama eu iti spun drept, eu tin mai mult la Anda (sora mea) si asta batranu` tine la tine” si totusi nu era zi in care sa nu merg la dansa si sa nu o simt aproape de sufletul meu, sa nu imi dea un sfat plin de intelepciune si totusi azi s-a terminat. Stiu ca nu o sa ii mai aud nicicand glasul dojenindu-ma , ca nu o sa ii mai duc flori sau un mic cadou de ziua dansei… Viata inseamna atat de putin … Pana ce si sotul dansei a plans si ne-a spus sa luam tot din casa si sa aruncam , ca dansul nu mai vrea sa vada nimic. Ce folos ca au atatia bani ? Moartea vine la fel pt fiecare si din pacate pt unii nu vine deloc atunci cand exista o pace si o intelegere deplina. CONCLUZIA: IUBITI CAND TREBUIE SI CAT TREBUIE SI ACCEPTATI COMPROMISURILE CAT INCA AVETI TIMP PT CA S-AR PUTEA CA MAINE SA NU MAI EXISTE DECAT PT UNUL DINTRE VOI SI O SA VA FIE DOR , O SA VRETI SA O/IL MAI AVETI LANGA VOI SI NU O SA MAI VINA , O SA VA FIE ATAT DE DOR CA UNUI VECHI NOMAD DE DRUMUL LUI , VETI PURTA RANI ADANCI IN OCHI SI IN SUFLET SI VETI VREA SA MAI FIE ACOLO , VETI FI FURIOSI, VA VETI DORI SA CREDTI CA A FOST O GRESEALA , O SA VA PARA RAU CA NU L-ATI/ATI PROTEJAT/-O INDEAJUNS INCAT SA NU SIMTA FRIGUL SAU TEAMA. O SA VA FIE GREU SI O SA VA DORITI SA MAI FIE … PRETUITI CAT AVETI TIMP!
May 28th, 2008 at 8:40 pmSays:
@ Miss: In primul rand, condoleante! E mare lucru ca ai tras aceste concluzii din experienta pe care ai avut-o cu aceasta familie. Nu stii cat ma bucur sa citesc randurile scrise de tine. Sfaturile tale sunt pline de intelepciune. Bravo!
May 30th, 2008 at 8:00 amSays:
Gabi multumesc mult! Ceea ce pe mine m-ar bucura foarte mult ar fi ca si ceilalti sa traga o concluzie din asta. Este doar un exemplu al faptului ca dupa ce el/ea nu mai e ti-o doresti inapoi, doar o lectie pe care viata o ofera zi de zi altor si altor oameni, si cel mai inspaimantator este faptul ca nu invatam sa pretuim ceea ce avem… degeaba plangem prea tarziu…
May 30th, 2008 at 12:58 pmSays:
Ma intreb, daca acea doamna ar fi gasit pe cineva pe parcursul vietii ei, un om care ar fi daruit si el la fel ca ea, s-ar fi straduit si el la fel ca ea, l-ar fi parasit pe barbatul care i-a mancat viata?
June 24th, 2008 at 3:18 pmSays:
Ideal ar fi ca fiecare sa faca mici concesii, ca sa nu l numim “compromisuri”. Fiecare venim intr-o relatie cu tabieturile si cutumele noastre. Daca lasa doar unul d la el, in timp acumuleaza frustrari si explodeaza cind nu t astepti. Nu e bine nici sa-i impui skimabari sau sa-i scoti okii k nu lasa d la el nimic, pt ca ori il indepartezi, ori il inraiesti si iar e rau! Trebuie rabdare sau sa-ti argumentezi cit mai logic si mai credibil dorintele…daca are bunavointa, va vedea el ce-ti doresti si o sa va intilniti la mijloc. Eu m-am bucurat constantind ca iubitul meu a acceptat niste “pitici” de-ai mei si face singur, fara sa-l cicalesc eu. Atunci cind am observat asta, l-am recompensat cu un pupic sau o vorba frumoasa, nicidecum nu l-am ironizat sau n-am facut p desteapta, sa spun: “ai ajuns la vorba mea” sau “vezi ca tot eu aveam dreptate?”, pt ca s supara si s pierdea totul. Cu rabdare, toleranta si iubire, il putem face p celalalt sa lase d la el. Eu asa fac, ma mulez p profilul iubitului, incerc sa fiu cit mai aproape d ceea ce-si doreste el, fara ca sa-mi fac mie rau. Asta e IUBIREA!
June 26th, 2008 at 3:10 pmSays:
Laura sincera sa fiu nu cred… S-a intalnit cu marea ei iubire din generala si nu a facut decat sa ii spuna cat de innebunita era dupa el si atat… Erau amandoi casatoriti si aveau copii… Acum dansul cauta sa goleasca toata casa si tot ce i-ar putea aminti de dansa. Din pacate il doare…
June 30th, 2008 at 10:14 am