” O sa mor in 2 luni! Cum sa-mi anunt copiii?”
February 21st, 2008 by Gabriel_DinuVali avea familia perfecta: o sotie iubitoare si doi copii, un baiat de 12 ani si o fetita de 9 ani. Toata armonia s-a destramat cand a aflat ca are cancer si ca nu are nici o sansa de supravietuire. Are doua dileme: cum sa-si anunte copiii si parintii, care sunt cardiaci. Grea situatie! Da-i si tu un sfat!
Asculta intreaga emisiune:
Says:
…M-am gindit mult daca sa scriu sau nu un komment la aceasta emisiune,asta din cauza faptului ca eu am trait intens acele momente cind afli ca o fiinta draga tie ,este bolnava de cancer..ca zilele ii sint numarate,ca in urma ramine un copil pentru care lumea devine mai mica fara mama lui.Imi pare nespus de rau ca treci prin astfel de momente darvreau sa spun un lucru de care eu m-am lovit ..a ascunde insa,unui om adevarul este totuna cu a-l priva de libertate.Chiar daca acest adevar provoaca pe moment un soc,tot este mai bine decit sa plutesti in incertitudine.A nu stii parintii tai,copiii tai ce se petrece cu tine ,a-si face o mie de ginduri te macina mai tare decit sa aflii adevarul,oricit de groaznic ar fi.A nu spune parintilor tai ca e posibil sa mori,inseamna sa le furi alternativele.Eu am “daruit”acest timp fiintei dragi,pentru a face ce isi dorea mai mult,pentru a folosi aceea perioada sa stea cu copilul ei,sa il alinte in loc sa faca chemeoterapye care i-a luat toata vlaga si nu i-a ajutat la nimic.In primul rind fata de copilul ei am fost datoare sa nu ii ascund adevarul,pentru ca avea dreptul sa foloseasca acest timp care i-a mai ramas sa isi pregateasca copilu ei pentru un ramas bun,care altmiteri ar fi venit asupra lui ca o pedeapsa si l-ar fi traumatizat si mai mult.Moartea poate fi prezentata unui copil mai usor cind ai timp sa o faci pas cu pas..Eu nu aveam dreptul sa iau aceste decizii fundamentale pentru viata cuiva,mai ales cind viata se scurta cu fiecare zi ce trecea..Cred ca si tie ,ti-ar prinde mult mai bine daca ai sta de vorba cu parintii tai,cu familia ta,cu cineva.Mie una,mi-a fost teama ca m-ar fi urat daca ii ascundeam adevarul,si ar fi fost pacat pentru sufletul ei sa fi fost incarcat cu astfel de sentimente..asa ca,am dariut afectiune,am fost alaturi de ea,si am spus adevarul.Eu am ramas consternata cind mi-a spus familia ca,doctorul din RO i-a ascuns acest adevar.Datoria unui medic este sa ii lase pacientului alternative,sa ii dea posibilitatea sa decida in cunostinta de cauza asupra terapiei.Eu consider ca nu e un act de cural sa iei asupra ta greutatea acestei idei,ci este o dovada de frica,de slabiciune,care ii va costa foarte mult pe toti cei implicati in aceasta terapie.Cu cit afli mai repede adevarul,cu atit poate folosi oricine ,din plin fiecare zi traind intens ceea ce vrea sa puna in ordine,bucurindu-se constient de fiecare clipa petrecuta cu copilu,cu familia.Crede-ma Vali,este inuman sa nu spui unui om adevarul.Practic le furi ultimele clipe sa fie cu tine,ultimele zile,nu stie nimeni cite.Zile cind,in loc sa zaci intr-un pat de spital,poti sa te bucuri de tot din jur impreuna cu familia ..
February 22nd, 2008 at 11:27 amPoate da Dumnezeu sa se petreaca o minune si sa nu fie asa-atunci nu e nimic pierdut,ci cistigat sia r ramine acele zile unice si pline de viata.Si intr-un caz si in altul,nu ai voie sa pastrezi pentru tine un adevar care nu este numai al tau.Eu asa am gindit.Nu imi apartinea nimic din destinul acelei fiinte dragi,ii apartinea numai ei si copilului ei
Intentia ta este sa ii menajezi pe toti,dar in realitate nu ai voie sa le ascunzi acest adevar.Poate ca toti ar vrea sa iti daruiasca ceva deosebit din viata lor,ca sa te poti desparti de viata cu impacarea ca dupa tine vor avea grija de copiii tai,si ca tu nu esti lasat singur destinului tau.Te rog sa iti calci pe suflet si sa stai cit mai repede cu ei de vorba.Ti se pare ca moralul tau este distrus..dar daca ai posibilitatea sa pui claritate in viata care ti-a ramas iti vor fi recunoscatori.Daca le refuzi aceasta sansa,vei duce in mormint o amaraciune imensa si sufletul tau va bintui nelinistit.Nu stiu daca am explicat suficient argumentele mele,ma exprim mai greu si in romaneste,dar singura alternativa umana este sa le spui adevarul.Altfel vei dovedi ca au gresit ca au avut incredere in tine .Am vazut cum terapiile astea sint cumplite,cum se chinuie un bolnav cu metastaze …nu vad de ce sa orbecaiasca familia ta,in minciuna si in speranta desarta ca poate te faci bine.E un pret prea mare si,indiferent cum ar fi,trebuie sa fie pretul pe care sint pregatiti sa il plateasca.
Sper ca vei lua singur decizia corecta,stiu ca nu este usor,si ma rog pentru tine sa iti dea Dumnezeu putere si cit mai mult timp pentru tine si pentru copiii tai.
Pacat ca avem o viziune asa de neclara asupra mortii,nu stim cum sa ne comportam in fata ei,nici nu vrem sa luam in calcul in mod serios ca nu traim vesnic.Dar se moare,moartea faca parte din viata,ca si fericirea si nefericirea,si o purtam in noi,intr-un fel,cum purtam si viata.
Familie tale le doresc la tori curaj si demnitate,si daca stiu adevarul nu te vor trata ca pe cineva care a murit deja,tu TRAIESTI,acum,astazi..
Nu ai voie sa ii dezamagesti pe ai tai!
Iar ei,sigur iti vor respecta dorintele.
Says:
vezi filmul My life without me.
February 23rd, 2008 at 6:54 pmSays:
Vali, iti scriu pe scurt. Eu am trecut prin aceasta situatie acum multi, multi ani. Sunt in viata, aproximativ Ok. Solutia este multipla. Unu. Sa nu crezi in acel termen dat de doctori. Sa te rogi. Sa fii SIGUR ca te vindeci, desi pare imposibil. Doi. Sa ceri si sfatul altor doctori alopati. Apoi sa mergi neaparat la un medic (MEDIC !) care trateaza prin metode neconventionale: dieta severa (dar nu imposibila) - fara carne, grasimi, zahar, junk food; fitoterapie (ceaiuri, tincturi, etc.) Trei. Schimbarea totala a stilului de viata: aer curat, miscare. Patru. Documenteaza-te: Internet, carti care se gasesc in toate librariile. // Ai nevoie de sprijinul familiei, care trebuie sa stie tot - pe copii insa lasa-i cu grijile lor. TE VEI VINDECA. Never say never. Razvan
February 23rd, 2008 at 8:04 pmSays:
In primul rand nu cred ca in aceste momentele ti-ai dori sa auzi altceva decat ca multi oameni iti impartasesc durerea si ca tuturor ne pare rau de asa drame si ca suntem alaturi atat de tine cat si de oricine trece prin asemenea situatii. O solutie care ti-o pot recomanda este sa i incredere in tine. Nu in ce spun medicii pt ca medicina inca este limitata. Adevaratele miracole stau in puterea ta, a subconstientului tau ce are puteri nelimitate ce a asistat la creatia divina a omului si stie cum sa inlature sau sa creeze armonia tuturor elementelor ce coexista in fiinta umana.Tot ce conteza este sa te alimentezi pozitiv, sa ti hranesti subconstientul cu ganduri de bine si sa iti intiparesti in minte imaginea ca esti sanatos si ai sa vezi ca intradevar ai sa fii sanatos. Pare stupid in prima faza dar incearca sa repeti de 3 ori pe zi cu cea mai mare incredere in momente de totala relaxare o fraza asociata cu imaginea vindecarii mele” sunt perfect sanatoasa, viata mea este plina de armonie si echilibru si ii multumesc bunului dumnezeu ca ne-a lasat cu puterea pe pamant sa alegem, sa legem sanatatea, gandurile pozitive, armonia pentru ca numai de noi depinde ca mai tarziu sa ne bucuram. Subconstientul e ca o gradina care daca tot il limentezi cu ganduri pozitive(resp gradina cu seminte bune sau rele) vei culege roadele mai tarziu, de asemenea bune sau rele. Singurele miracole care au existat au fost posibile datorita credintei in Dumnezeu si in propria persona, in puterile subconstientului tau. Daca vrei intradevar sa te convingi pentru ca ar insemna sa ti scriu ff mult ca sa te fac sa intelegi citeste cartea Puterea extraordinara a subconstientului de Joseph Murphysi o sa ti schimbe intradevar viata. Cat despre nedumerirea ta in legatura cu cei mici parerea mea este ca au dreptul sa stie numai ca trebuie sa te cobori in lumea lor. Copiii au o lume a lor in care asociala obiectele(gen papusi,masinute, diverse jucarii)cu lumea reala, deci ei au capacitatea de a intelege ce se intampla numai ca ar fi bine sa faci niste asociatii cu lumea lor ca sa poata sa prinda mai bine ideea. Este un gand groaznic dar care ii pot face sa inteleaga multe. Vor aprecia mult mai mult prezenta dumneavoastra si vor fi pregatiti, pregatirea fiind foarte importanta in prevenirea shocului. Tot ce pot sa va spun este sa aveti multa incredere in Dumnezeu, sa incercati sa va ajutati singura si foarte multa sanatate va doresc. Niciodata nu e prea tarziu pentru nimic.
February 24th, 2008 at 10:54 amSays:
sal
February 24th, 2008 at 12:02 pmimi pare foarte rau de ce aud ,pacat ca nu se cheltuie mai multi bani pentru gasirea unor tratamente pentru aceste boli !
Mi se pare corect sa stie si ei , oricum vor afla in curand cand vei incepe tratamentele cu citostatice ,
incearca sa petreci cat mai mult timp cu ei si uita de toate grijile , sunt sanse sa treci prin asta cu bine .
Says:
vali
uite eu sunt doctor. doar ca ma ocup de psiho. eu vad cancerul vindecandu-se doar in doua moduri: 1. gasesti un doctor bun si faci tratamentul (alopat si naturist). daca nu gasesti un doctor bun macar un preot bun (cel mai bun e cel care te stie de mic)… (si ma refer aici la posibilitatea lui de a asculta ce ai pe suflet). 2. daca esti singur in asta si nu gasesti pe nimeni… nu ramane decat sa accepti moartea. eu vad vindecarea de cancer doar prin moarte. si cel mai bine cred ca ar fi sa stie toti, inclusiv copiii ca tu vei muri. ai dreptul sa te lamentezi (nu in fatza lor), sa-ti para rau dar ai 2 luni sa-ti faci ordine in viatza. e putin dar este. daca vezi un lucru ce sta stramb LANGA TINE si are legatura cu tine si-l poti indrepta sau poti face ceva pentru el… indreapta-l.
February 25th, 2008 at 12:57 amSays:
da..nu trebuie sa te dai batut,uneori se mai intimpla si minuni,dar trebuie sa crezi in ele.!Cu o mare vointa si incredere in vindecare,au reusit destui oameni sa treaca pe linga moarte.Dar,pentru asta,trebuie sa ne schimbam viata,si asta radical.Moartea nu este o pedeapsa,e doar raspunsul la cum traim.De multe ori nu sintem noi vinovati,insa sint totusi multe care stau in puterea noastra si le ignoram,pentru ca ne trebuie bani pentru concedii,pentru mobila noua,pentru moda,pentru mai stiu eu ce,si muncim,si muncim,pina cind ne copleseste munca.Banuiesc ca si la tine au existat destule semnale de alarma,pe care le-ai trecut cu vederea.Eu cred,ca si chinezii,ca boala este un blocaj de energie.Timpul este mai pretios decit orice,timpul petrecut cu familia,cu copiii,cu prietenii,timpul pentru noi insine,cind facem o plimbare in natura,cind privim frunzele cum zboara prin aer..Totul in jurul nostru e viata.
February 25th, 2008 at 8:52 amSa ne luam timp sa o traim!
Says:
inca de la inceput simt nevoia sa fac o precizare:nu moartea ca si proces in sine sperie -fiindca teama nu vine din necunoastere-ci lipsa vietii in aceeasi forma!
Odata constientizat acest aspect nu ramine decit sa folosim ce a mai ramas din viata la intensitate maxima.bineinteles ca cei di jurul nostru trebuie sa stie exactce se intimpla, fiindca a ascunde adevarul inseamna a minti.ma intorc la cazul concret avut in discutie si imi permit sa ii spun lui Vali ca cel mai corect este sa discute cu cei apropiatai despre starea lui ,despre durata aproximativa de viata ramasa.
in aceeasi forma
February 25th, 2008 at 1:47 pmSays:
De acum nu vei putea trai la intensitate maxima, iar singuru lucru ce te-ar putea face fericit e…sa-i vezi pe copii tai fericiti.Poate ca astepti cu oarecare groaza clipa cand te vei duce in alta lume, dar parerea mea este sa nu-i faci pe ceilalti din jurul tau sa sufere.
February 25th, 2008 at 4:37 pmDaca stiam ca azi cand ai iesit pe usa e ultima oara cand te vad, te-as fi strans in brate sa-ti spun cat de mult te iubesc.
Says:
Vali,
sunt ITist ca si tine, si ani de zile am cautat confirmari legate de continuarea vietii dincolo de marea trecere. dovezi clare sunt f putine sau deloc, intuitia insa imi spune ca viata continua, poate nu in forma inchipuita de eul psihologic, limitat si speriat de marele necunoscut de dincolo de Poarta.
ce as face eu in locul tau, e tot ce as putea sa-ti spun mai sincer:
- as crede din ce in ce mai mult in Viata, cea pe care inca o am in forma asta umana si in Viata cu care oricum intr-un viitor oarecare ma voi reuni din nou
- as ignora (nu l-as respinge, nu m-as lupta contra lui, nu l-as uri) “termenul limita” dat de medici, din simplul motiv
ca orice om are o cunoastere limitata, mai ales cand vine vorba de destinul altui om
- as cauta sa ma simt din ce in ce mai bine in corpul meu, asa cum este el acum, as cauta sa-i transmit tot mai mult recunostinta mea pentru toate exprientele deosebite pe care Constiinta mea le-a trait prin intermediul sau
- as ordona Mintii sa taca si as lasa Inima sa vorbeasca, chiar daca la inceput vorbele ei vor povesti despre Frica, Intuneric, Necunoscut
- m-as ruga cu Iubire, Iertare si Recunostinta, pentru cei dragi si mai putin dragi, pentru Mine si pentru Univers/Viata/Dumnezeu
- m-as ierta NECONDITIONAT pentru ce am gresit cu voie si fara de voie, intelegand ca toate experientele de viata m-au ajutat sa devin cine sunt acum, asa cum sunt acum, pe drumul meu si nu al altuia
- as cauta sa fac ceea ce mi-as mai fi dorit inca in aceasta viata foarte mult: in cazul meu sa zbor cat mai liber cu o aripa de parapanta
- amintindu-mi ce brutal si pe neasteptate m-am desparit de tatal meu, neavand timp sa-mi iau ramas bun, as vorbi familiei despre situatia in care sunt, fara sa dramatizez dar si fara sa minimalizez importanta ei, cerandu-le sa nu ma ingroape/ jeleasca inainte de vreme, ci sa fie alaturi de mine, atat cat mai este sa fie, sustinandu-ma NECONDITIONAT in tot ceea ce imi doresc (evident, si in dorinta de a fi cu mine cat mai plini de viata, nu de tristete)
ai incredere in tine, e doar una din multele incercari prin care toti trecem, dupa pricepere si putinta
February 25th, 2008 at 5:02 pmSays:
VALI,
acum 2 ani jumatate unei persoane mult iubite din viata mea i s-au mai dat cateva saptamani…..cancer metastazic, etc ….in cateva luni de chimioterapie, rugaciuni, credinta si pofta de viata era curat ca lacrima, - doctorilor nu le-a venit sa creada cand au citit analizele. am simtit in acel moment prezenta clara a lui Dumnezeu printre noi, si am simtit-o fizic, ca o mangaiere in crestetul capului. e bine si astazi si tine totul sub control.
ma rog sa ai putere sa crezi, sa speri, sa visezi! eu cred ca noi avem puterea cu ajutorul lui Dumnezeu sa infaptuim miracole. CURAJ!
February 26th, 2008 at 7:08 pmSays:
Dragi prieteni,
Vreau sa va spun ca toate aceste comentarii i le-am trimis pe mail lui Vali, insa sotia lui mi-a spus ca n-a mai deschis calculatorul de la emisiune. I-am spus si ei sa citeasca toate aceste extraordinare sfaturi si, dupa ce le-a citit, a zis ca va face tot posibilul sa i le arate. A zis ca, daca e nevoie, va folosi si forta. Eu sper sa lupte si sa dovedeasca boala. Nu de alta, dar…. e posibil!
February 26th, 2008 at 7:54 pm